Poetul Ion Hadârcă evocă renașterea națională care a dus la Independență: „Să fim liberi! Neamul românesc din Basarabia nu a murit”

„Neamul românesc din Basarabia nu a murit” a fost mesajul central, transmis astăzi de Ion Hadârcă, poet, publicist și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, evocând momentele care au precedat proclamarea independenței, lupta pentru limba română și alfabetul latin, rolul Marilor Adunări Naționale și confruntările politice din perioada 1989–1991. Discursul a fost rostit în cadrul ședinței solemne de la Președinție consacrate împlinirii a 35 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova, transmite MOLDPRES.

Într-o alocuţiune amplă, cu puternice accente istorice și identitare, Hadârcă a susținut că independența Republicii Moldova nu poate fi desprinsă de renașterea națională de la sfârșitul anilor ’80 și de lupta generațiilor care au precedat-o. El a vorbit despre deceniile de represiune sovietică, dar și despre mobilizarea societății care a făcut posibilă desprinderea de Uniunea Sovietică.


„Mânați de avântul renașterii, lăsam în urmă decenii de umilință, deznaționalizare, foamete și deportări, de înjosiri șovine pentru simplul fapt că îndrăzneam să vorbim și să scriem în limba noastră, în limba băștinașilor, ziceau”, a declarat Ion Hadârcă.


Potrivit lui, transformările din Republica Moldova trebuie înțelese în contextul mai larg al schimbărilor care au cuprins Europa Centrală și de Est în anii ’80. Hadârcă a amintit de mișcarea Solidaritatea din Polonia, de perestroika lui Mihail Gorbaciov, de apariția cluburilor de dialog și a presei mai libere, precum și de mișcările naționale din statele baltice.


„Deceniul 1980–1989 aduce o liberalizare profundă și ireversibilă a gulagului socialist central și est-european. La Gdansk se impune Sindicatul Solidaritatea poloneză, în frunte cu Lech Walesa. După seria marșurilor funebre din Piața Roșie se vestește perestroika gorbaciovistă. Apar cluburi de dialog, cenacluri ale neformalilor. Presa devine tot mai transparentă și mai solicitată”, a relatat fostul deputat.


El a subliniat că Republica Moldova s-a înscris în acest val de renaștere națională aproximativ în aceeași perioadă cu statele baltice.


„În republicile baltice apar fronturile naționale. Cel din Estonia, în aprilie 1988, cel din Lituania, Sajudisul, la 3 iunie 1988, Frontul Național Leton, la 8 octombrie 1988. Semnificativ este că Mișcarea Democratică în Susținerea Restructurării din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular, apare în aceeași zi, 3 iunie 1988”, a spus Hadârcă.


Unul dintre momentele centrale ale discursului a fost evocarea primei Mari Adunări Naționale din 27 august 1989. Hadârcă a afirmat că mobilizarea de la Chișinău a reprezentat un semnal istoric, transmis cu mult înainte de prăbușirea Zidului Berlinului și a regimurilor comuniste din Europa de Est.


„A reverberat atunci în toată Europa Centrală și până dincoace de sârma ghimpată apelul Papei Ioan Paul al II-lea: «Nu vă temeți! Să fim liberi!». L-am completat noi! De 27 august 1989, din inima Chișinăului, noi vesteam lumii întregi că neamul românesc din Basarabia nu a murit”, a declarat el.


Hadârcă a accentuat caracterul anticipativ al mișcării de renaștere națională din Republica Moldova, afirmând că prima Mare Adunare Națională a avut loc înaintea unor evenimente decisive care aveau să schimbe harta politică a Europei.


„Prima Mare Adunare Națională se convoacă sub linia vremii, înaintea surpării Zidului Berlinului, la 9 noiembrie, și înaintea căderii regimului Ceaușescu. Astfel, anticipasem, într-un fel, Revoluția română”, a spus fostul deputat.


În discursul său, Hadârcă a făcut și o amplă trecere în revistă a unor personalități și grupări care, în opinia sa, au păstrat vie ideea libertății și a identității naționale în perioada sovietică.

El i-a menționat, între alții, pe scriitorul Nicolae Costenco, condamnat în 1941 și trimis în Gulag, gruparea lui Filimon Bodiu, membrii Armatei Negre, pe Gheorghe Moruziuc, care ar fi arborat tricolorul pe turnul unei fabrici din Alexandreni în 1966, precum și pe fondatorii Frontului Popular Moldovenesc din anii ’70.


„Gândindu-ne la precursorii noștri, din șirul marilor martiri, prigoniți, judecați, aruncați în gropile cu var, ținem să evocăm câteva nume care confirmă că setea de libertate nu s-a stins niciodată în Basarabia”, a afirmat Hadârcă.


O parte importantă a discursului a fost consacrată luptei pentru limba română și revenirea la alfabetul latin. Potrivit lui Hadârcă, această luptă a fost una dintre componentele fundamentale ale renașterii naționale.


„Trezirea conștiinței naționale a fost indisolubil legată de bătăliile pentru repunerea în drepturi a limbii române. Limbă, alfabet, tricolor – acestea erau lozincile scurte și percutante care au zdruncinat temeliile sistemului”, a spus el.


Hadârcă a amintit rolul scriitorilor, intelectualilor, pedagogilor, istoricilor, lingviștilor și al oamenilor simpli în formarea mișcării de renaștere.


„În fruntea mulțimilor s-au situat scriitorii, istoricii, savanții lingviști, pedagogii, oamenii simpli, poporul, cu alte cuvinte”, a declarat fostul deputat.


El a evidențiat în acest context scrisoarea deschisă semnată de 66 de intelectuali, publicată în decembrie 1988, care cerea revenirea la alfabetul latin, recunoașterea identității limbii moldovenești cu limba română și proclamarea limbii de stat.


„Apelul cerea expres revenirea la alfabetul latin, recunoașterea identității limbii moldovenești cu limba română și proclamarea limbii de stat”, a spus Hadârcă.


Fostul deputat a remarcat și apariția, în 1989, a unor publicații în grafie latină, între care „Glasul”, „Literatura și arta” și publicația „Frontului deșteptării”.

În opinia lui Hadârcă, independența Republicii Moldova nu a apărut brusc, la 27 august 1991, ci a fost rezultatul unui proces de mobilizare națională care a început cu mult înainte.


„Către istorica sesiune a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM din 31 august 1989, poporul era pe deplin maturizat. Trei Mari Adunări Naționale, convocând în total milioane de basarabeni, au precedat și au determinat actul proclamării independenței noastre de «Imperiul Răului»”, a afirmat el.


Hadârcă a prezentat cele trei mari adunări drept etape succesive ale aceluiași proces politic.


„La 27 august 1989, documentul final al primei Mari Adunări Naționale, despre suveranitatea statală și dreptul nostru la viitor, citit magistral de marele Ion Ungureanu, prefigura vectorul independenței și proclama două adevăruri axiomatice – suntem români și vorbim limba română”, a declarat fostul deputat.


Despre cea de-a doua Mare Adunare Națională, din 16 decembrie 1990, Hadârcă a spus că aceasta a mers mai departe, cerând inclusiv ieșirea din Uniunea Sovietică și proclamarea independenței.


„La 16 decembrie 1990, la a doua Adunare Națională, declarația finală viza condamnarea separatismului, cerea ieșirea din imperiu, reintegrarea bisericească națională și proclamarea independenței”, a spus el.


Referindu-se la ziua de 27 august 1991, Hadârcă a descris atmosfera din Parlament și mobilizarea populară care a însoțit adoptarea Declarației de Independență.


„În fine, la 27 august 1991, la ora 10 dimineața, un preludiu sublim a culminat cu jurământul deputaților în fața poporului și cu un memoriu programatic adresat Parlamentului. Entuziasmul general, forța și solidaritatea au avut efectul scontat”, a relatat el.


Hadârcă a afirmat că Declarația de Independență a fost votată unanim.


„Declarația de Independență a fost votată unanim, 278, eu am alte surse, împreună cu imnul «Deșteaptă-te, române!», votat de 203 deputați”, a declarat fostul deputat.


În acest context, el a susținut că „Deșteaptă-te, române!” ar trebui să primească din nou o recunoaștere oficială în calitate de imn istoric național.


„Imnul, precizez, este materia organică a doleanțelor Marii Adunări Naționale și ar fi judicios să fie recunoscut de Parlamentul actual în calitate de imn istoric național”, a spus Ion Hadârcă.


Hadârcă a insistat și asupra faptului că denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov a fost una dintre temele constante ale mișcării de renaștere națională.


„Și protocoalele lui secrete au fost permanent pe agenda acțiunilor Mișcării de Renaștere. Primul miting de condamnare a pactului l-am organizat pe 26 iunie 1989, atunci în Piața Victoriei”, a estimat el.


În discurs, fostul deputat a asociat noțiunea de independență cu o istorie mult mai veche, dar și cu traumele produse de ocupațiile și schimbările teritoriale din secolele XIX și XX.


„Pentru neamul românesc din Basarabia, cuvântul «independență» are descendență: de la victoria lui Ștefan cel Mare la Podul Înalt, prin Unirea Principatelor de la 1859 și prin Ziua Neatârnării față de cele trei imperii – rus, otoman, austro-ungar –, zi proclamată de Mihail Kogălniceanu la 9 mai 1877”, a spus Hadârcă.


El a plasat în contrast cu această perspectivă ceea ce a numit „partea tenebroasă” a istoriei Basarabiei.


„Pe când partea tenebroasă, trei negre, rămâne anul 1812 și 23 august 1939, ziua nefastă când tiranii Stalin și Hitler și-au împărțit sferele de influență ale Europei, troc din care a derivat 28 iunie 1940, ziua înstrăinării Basarabiei de țara-mamă”, a declarat fostul deputat.


Un alt episod important evocat de Hadârcă a fost tentativa de lovitură de stat de la Moscova din august 1991, cu doar câteva zile înainte de proclamarea independenței.


„Ajunul proclamării independenței a fost unul dramatic, tensionat și plin de incertitudini, tulburat de norii negri ai puciului militar de la Moscova, anunțat în dimineața zilei de 19 august 1991”, a spus el.


Hadârcă a dezvăluit că, în cazul prăbușirii reformelor democratice, fusese luată în calcul chiar formarea unui guvern în exil.


„Având la bază hotărârea Consiliului Suprem de Securitate, în aceeași zi, noaptea, s-a decis formarea guvernului în exil în caz de prăbușire a reformelor democratice”, a afirmat el.


Fostul deputat a povestit și despre întâlnirile pe care le-a avut, în perioada care a precedat proclamarea independenței, cu oficiali de la București.


„În săptămâna care a precedat proclamarea independenței, am avut, împreună cu ministrul de externe Nicolae Iațîuc, o serie de întâlniri cu liderii puterii supreme de la București: Adrian Năstase, Petre Roman, Ion Iliescu. Discuțiile s-au dat doar cu promisiunea susținerii independenței, nu mai mult”, a relatat Hadârcă.


Acesta a vorbit și despre perioada de după proclamarea independenței și despre elaborarea primei Constituții a Republicii Moldova.

El a amintit că, la 19 iunie 1990, Sovietul Suprem a decis constituirea unei comisii pentru elaborarea proiectului Constituției.


„Comisia era coordonată de președintele de atunci al Sovietului Suprem, Mircea Snegur, avându-l ca prim-adjunct pe subsemnatul și ca responsabili de direcții pe Victor Pușcaș, Tudor Panțîru, Mihai Cotorobai, Alexandru Arsenie, Gheorghe Cărlan, Mihai Ghimpu, Victor Berlinschi, alături de experții Nicolae Osmochescu, Victor Popa, Boris Negru, Mihai Petrachi, Ion Pătroșanu etc., toți fiind, în mare parte, promotorii primei reforme juridice a Moldovei independente”, a spus el.


Hadârcă susține că proiectul inițial al Constituției consacra principii pe care ulterior Parlamentul le-ar fi modificat.


„Proiectul Constituției, elaborat de prima Comisie Constituțională, consacra adevărurile fundamentale despre limba română, continuitatea istorică, temelia statului de drept și democratic și direcții clare de evoluție panromânească și paneuropeană”, a afirmat fostul deputat.


El a criticat configurația politică ulterioară a Parlamentului și a susținut că aceasta ar fi deturnat unele dintre valorile proiectului inițial.


„Din păcate, noul Parlament agrar-comunist a deturnat valorile de bază, afectând ideea independenței prin torpilările subacvatice ale neutralității, separatismului și ideologiei moldovenismului de tip stalinist”, a declarat Hadârcă.


De asemenea, Ion Hadârcă a trecut de la rememorarea trecutului la o reflecție asupra viitorului Republicii Moldova și a legat independența de integrarea europeană și de problema identității naționale.

Folosind metafora exodului biblic, el a comparat parcursul Republicii Moldova de după 1989 cu drumul de 40 de ani al lui Moise și al poporului său prin pustiu.


„După aproape alți 37 de ani, parcă am fi astăzi la un pas de pământul făgăduinței. În speranța accederii în spațiul european, mai rămân doar câțiva ani până la definitiva rupere și eliberare, poate cea mai grea, dar ireversibilă afirmare a independenței”, a spus Hadârcă.


Scriitorul a insistat că independența trebuie privită ca un proces, nu doar ca un act juridic adoptat în 1991.


„Spectrele independenței sunt luminoase, atractive și făuritoare de destin. Atunci când independența izvorăște din adevăr și libertate, când are la bază un proiect optimist și se sprijină temeinic pe conștiința majorității, ea capătă puterea unui cordon matern care ne leagă și ne adună pe toți”, a declarat el.


„Deci, independența adună și nu dezbină, își înmulțește și nu își risipește puii prin vatra de peste mări și țări”, a adăugat Hadârcă.

În discursul său, fostul deputat a afirmat că problema identitară rămâne una dintre principalele chestiuni ale Republicii Moldova și a respins mai multe curente ideologice pe care le consideră incompatibile cu direcția pe care ar trebui să o urmeze țara.


„În fine, este evident că problema noastră centrală rămâne cea identitară și că ea nu poate fi pliată pe calapodul artificial și strâmb al moldovenismului, nici suveranismul aurist, nici globalismul mascat. Nu pot fi modele pentru noi”, a declarat Hadârcă.


În același timp, el a pledat pentru o identitate europeană pe care o consideră compatibilă cu identitatea românească.


„Afirm că există o dimensiune arhetipală, tot mai viabilă prin cultivarea și asumarea conștiinței europenității, perfect compatibilă cu ideea românității”, a spus fostul deputat.


Hadârcă a legat această perspectivă de ideea revenirii la ceea ce el numește „matricea străbună românească”.


„Doar în această direcție, a revenirii la matricea străbună românească, independența poate avea o finalitate fericită, încheind astfel traseul marelui exod secular”, a declarat el.


În opinia sa, integrarea europeană reprezintă o etapă decisivă a acestui parcurs.


„Acolo, în spațiul istoric și etnic al devenirii noastre, ne vom salva definitiv ființa națională și ne vom sfinți cu toții acasă”, a încheiat Ion Hadârcă.


Ion Hadârcă a jucat un rol esențial în Mișcarea de eliberare națională din Republica Moldova, fiind primul președinte al Frontului Popular din Moldova și liderul primei Mari Adunări Naționale din 27 august 1989. A fost deputat în Congresul deputaților din URSS (1989-1991), în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1998) și, din 2009, reprezentând Partidul Liberal. Senator al României în legislatura 2016-2020. Din anul 2024, vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei.