ANALIZĂ // Experiența Finlandei poate ajuta Moldova să-și apere libertatea. Mihai Isac, despre vizita președintei Maia Sandu la Helsinki

Experiența Finlandei poate ajuta Republica Moldova să-și apere libertatea, prin consolidarea capacității statului și a societății de a face față amenințărilor și situațiilor de criză. Vizita președintei Maia Sandu la Helsinki, la 2 octombrie 2026, a adus în prim-plan cooperarea în domeniul securității și rezilienței, precum și experiența unui stat care tratează apărarea independenței ca pe o responsabilitate a întregii societăți. Întâlnirea cu președintele Alexander Stubb și participarea la Helsinki Security Forum au oferit Chișinăului oportunitatea de a identifica soluții aplicabile propriilor nevoi de securitate. 

Într-un comentariu oferit pentru MOLDPRES, analistul politic din România Mihai Isac analizează miza vizitei și modul în care experiența finlandeză poate contribui la consolidarea rezilienței Republicii Moldova.



„Avem multe de învățat de la Finlanda”

Vizita Maiei Sandu în Finlanda, la 2 octombrie 2026, oferă Republicii Moldova ocazia de a transforma apropierea politică de partenerii europeni în capacitate de rezistență. Întâlnirea cu președintele Alexander Stubb și participarea la Helsinki Security Forum aduc în prim-plan experiența unui stat care tratează apărarea independenței ca pe o responsabilitate a întregii societăți. Pentru Chișinău, aceasta este miza practică a deplasării.

Forumul, organizat de Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale, a inclus în deschidere o discuție între Sandu și Stubb despre securitatea și stabilitatea după războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Prezența Moldovei în această dezbatere are o semnificație politică, iar viitorul său trebuie discutat împreună cu arhitectura securității europene. O Ucraină vulnerabilă ar expune suplimentar și Republica Moldova.

La Helsinki, Maia Sandu a propus un dialog structurat cu Finlanda privind reziliența. „Avem multe de învățat de la Finlanda”, a declarat președinta, referindu-se la securitatea integrată și pregătirea civililor. Propunerea identifică o nevoie reală, mai exact, instituțiile moldovenești trebuie să poată menține serviciile esențiale și să coordoneze reacția societății atunci când apar crize.

Modelul finlandez oferă un cadru pentru această cooperare. Strategia de securitate a societății, actualizată în 2025, leagă autoritățile, companiile, organizațiile și cetățenii într-un sistem comun de pregătire și răspuns. În această logică, funcționarea spitalelor, alimentarea cu energie sau continuitatea comunicațiilor contribuie direct la securitatea țării. Capacitatea de rezistență depinde de relațiile dintre aceste domenii.



Dimensiunea militară rămâne esențială

Finlanda a aderat la NATO la 4 aprilie 2023, iar apărarea sa continuă să se bazeze pe conscripție și o rezervă numeroasă, instruită. Garanțiile colective și efortul național se completează. Pentru R. Moldova, lecția relevantă este că protejarea păcii cere capacități proprii, personal pregătit și instituții capabile să acționeze rapid.

Comparația trebuie să țină cont de diferențele strategice. Finlanda beneficiază de apărare colectivă, în timp ce Moldova își construiește reziliența sub presiunea continuă a Kremlinului. Cooperarea externă trebuie, prin urmare, să întărească autonomia deciziei politice de la Chișinău. Reforma instituțiilor și combaterea corupției sunt componente ale apărării suveranității, deoarece reduc posibilitatea ca interese străine să cumpere influență în interiorul statului.

Chișinăul poate adapta această abordare la propriile resurse. Prioritățile ar trebui să includă supravegherea spațiului aerian, protejarea infrastructurii critice și pregătirea rezerviștilor. Fiecare investiție trebuie legată de o vulnerabilitate identificată și de un rezultat verificabil. Neutralitatea nu înlătură obligația statului de a-și proteja populația și nici necesitatea de a coopera cu partenerii.

La fel de utilă este experiența finlandeză a pregătirii civile. Cu sprijinul finlandez, R. Moldova ar putea dezvolta instrucțiuni accesibile, exerciții locale și planuri pentru spitale, școli și primării. O populație informată poate reduce presiunea asupra serviciilor de urgență.

Dialogul propus de Sandu ar putea, așadar, să producă un program de lucru, inclusiv instruirea funcționarilor, schimburi între experți, simulări de criză și evaluarea continuității serviciilor publice. Valoarea cooperării va putea fi măsurată prin timpul de reacție și capacitatea instituțiilor de a funcționa sub presiune. Acestea sunt criterii concrete pentru succesul apropierii de Helsinki.



Experiența finlandeză poate ajuta Moldova să-și apere libertatea

Mesajul european completează această agendă. În declarațiile de presă, Sandu a legat aderarea Moldovei de securitatea Ucrainei și a Uniunii Europene. Cele două direcții se susțin reciproc. Integrarea oferă sprijin și standarde, iar consolidarea instituțiilor face țara un partener mai sigur. Experiența finlandeză poate ajuta Moldova să transforme alegerea europeană într-o capacitate durabilă de a-și apăra libertatea.

Rusia a contribuit decisiv, prin propria agresivitate, la transformarea Finlandei dintr-un stat preocupat să menajeze Moscova într-un membru NATO. Evoluția acestei relații arată costurile politicii prin care Kremlinul încearcă să impună vecinilor limite asupra suveranității lor. Finlanda a ajuns să considere apărarea colectivă indispensabilă pentru protejarea libertății sale.

Experiența finlandeză a fost marcată de agresiunea sovietică din 30 noiembrie 1939, care a declanșat Războiul de Iarnă. Finlandezii și-au păstrat independența, dar au fost obligați să cedeze teritorii. După al Doilea Război Mondial, amenințarea militară sovietică a continuat să apese asupra alegerilor diplomatice ale Helsinkiului.

În timpul Războiului Rece, această constrângere a produs fenomenul numit „finlandizare”. Vorbim de păstrarea instituțiilor democratice și a economiei de piață, însoțită de limitarea libertății de acțiune externă pentru a evita confruntarea cu Moscova. Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală din 1948 a oferit cadrul relației. Liderii finlandezi trebuiau să țină permanent cont de reacțiile sovietice.

Costurile au depășit diplomația. Finlandizarea a favorizat autocenzura în presă și prudența excesivă în discutarea politicii sovietice. Influența Moscovei se exercita inclusiv prin anticiparea dorințelor sale de către elitele locale. Pentru Kremlin, un asemenea sistem era avantajos. Mai exact, un vecin putea fi disciplinat prin amenințare și presiune, cu efecte asupra dezbaterii sale democratice.

Prăbușirea URSS a lărgit libertatea Finlandei, iar aderarea la Uniunea Europeană, în 1995, a încheiat neutralitatea politică din perioada bipolară.



Pericolul transformării neutralității într-o obligație de a menaja agresorul

Helsinki a păstrat nealinierea militară și a continuat dialogul cu Rusia, dezvoltând simultan cooperarea occidentală și propriile capacități de apărare. Chiar și atunci, Finlanda a menținut conscripția și rezervele militare, păstrând capacitatea de a răspunde unui atac și de a mobiliza rapid societatea.

Agresiunea rusă împotriva Ucrainei din 2014 a accelerat apropierea militară de partenerii occidentali. Invazia la scară largă din februarie 2022 a făcut insuficientă această formulă. Cererile Moscovei de blocare a extinderii NATO contestau direct libertatea Finlandei de a-și alege garanțiile de securitate.

La 18 mai 2022, Finlanda a solicitat aderarea la NATO, devenind membră la 4 aprilie 2023. Decizia a legat apărarea națională de protecția colectivă a Alianței. Rusia obținuse contrariul obiectivului său. Astfel, agresiunea destinată să restrângă influența occidentală a adus NATO chiar la frontiera sa finlandeză.

Pentru Republica Moldova, această istorie explică pericolul transformării neutralității într-o obligație de a menaja agresorul. Lecția finlandeză este că independența cere instituții puternice, apărare credibilă și libertatea de a schimba politica de securitate atunci când amenințarea se schimbă. Moscova trebuie să întâlnească limite clare, susținute prin capacități și parteneriate.



Dimensiunea nordică a sprijinului pentru Moldova

Dimensiunea nordică a sprijinului pentru Moldova capătă consistență și prin decizia Norvegiei, anunțată la 29 septembrie 2026, de a autoriza exporturile de echipamente militare către autoritățile de la Chișinău. Măsura deschide accesul la produse de apărare, mai ales cele destinate apărării, precum și servicii, instruire și transfer de tehnologie. Fiecare solicitare va fi examinată individual, potrivit regulilor norvegiene de control al exporturilor.

Concret, decizia autorizează posibilitatea exporturilor către Republica Moldova de arme, muniții și anumite echipamente militare, încadrate în categoria A, precum și de alte echipamente și tehnologii concepute sau adaptate pentru utilizare militară, incluse în categoria B. Sunt vizate și serviciile, instruirea și transferurile de tehnologie asociate acestora.

Măsura deschide calea unor viitoare livrări, fără să reprezinte aprobarea unui transport concret sau un angajament de a oferi gratuit echipamentele. Fiecare export va necesita o licență, acordată în urma evaluării individuale a cererii, iar utilizatorul final trebuie să fie o autoritate a Republicii Moldova.

Acest lucru nu înseamnă că a fost deja aprobată o livrare concretă sau că echipamentele vor fi oferite gratuit.

Semnificația politică este clară, iar Oslo leagă securitatea Moldovei de securitatea europeană și identifică acțiunile hibride rusești ca amenințări la adresa guvernării democratice și orientării proeuropene. Pentru Chișinău, această deschidere poate susține modernizarea apărării, în funcție de nevoile identificate și de acordurile ulterioare privind echipamentele și finanțarea.

În paralel, Programul Nansen pentru Ucraina finanțează sprijinul civil destinat Moldovei. Republica Moldova este singura țară vecină prioritară în program. Potrivit Guvernului norvegian, din 2022 au fost oferite aproximativ 2,5 miliarde de coroane norvegiene, adică peste 230 de milioane de euro. Pentru 2026, Norvegia a alocat 350 de milioane de coroane pentru stabilitatea țării și parcursul european. Programul susține securitatea energetică, educația, reformele democratice și sprijinul pentru refugiați.

Eventualul sprijin militar va fi finanțat din bugetul obișnuit al apărării norvegiene. Cele două direcții se completează, având în vedere că capacitățile militare protejează statul, iar finanțarea civilă întărește funcționarea societății. Această abordare susține lecția finlandeză privind legătura dintre apărare și reziliență.


	
VIDEO // Maia Sandu, la Helsinki: „Războiul ajunge pe teritoriul nostru”. Alexander Stubb: „Locul Moldovei este în UE”