Descoperă Moldova cu #MOLDPRES // „Zestrea Satului” din Grozești, locul în care covoarele spun povestea unei comunități

Covoare vechi, obiecte tradiționale folosite la țesut și creații realizate de localnici sunt reunite în Galeria Muzeistică „Zestrea Satului” din Grozești. Ideea galeriei îi aparține Virginiei Moroz, care a vrut să păstreze și să valorifice covoarele și alte obiecte confecționate de mama sa, dar și să readucă în actualitate meșteșugul țesutului, practicat odinioară în multe gospodării din sat, relatează MOLDPRES.


„În gospodăriile de la noi mereu s-au țesut covoare. Bunica cu mama mea, în fiecare iarnă, erau la țesut covoare. Ideea unei galerii a pornit de la dorința familiei de a păstra obiectele adunate de-a lungul anilor. Cum nu am găsit o casă tradițională potrivită pentru un muzeu, am amenajat o fostă casă de deservire socială, iar colecția a fost completată cu obiecte donate de localnici. Am apelat la oameni din sat, care au fost binevoitori și ne-au mai donat unele lucruri care s-au mai păstrat. Poate multe lucruri nu s-au păstrat, pentru că au fost aruncate, nu au fost considerate de folos. Până la urmă, acum trei ani am deschis această galerie muzeistică, în care avem strânse o serie de lucruri din satul nostru. Nu avem din alte localități, ci numai ceea ce am putut strânge aici”, a declarat Virginia Moroz.




În galerie se află covoare vechi, broderii, obiecte de lucru și războaie de țesut, inclusiv un stativ vertical realizat acasă pentru a păstra meșteșugul. O parte dintre lucrările noi sunt realizate după tehnicile tradiționale, iar modelele sunt fie preluate din surse vechi, fie reinterpretate.


„Am apelat la lume, pe la cine am mai putut. Cine a fost binevoitor ne-a ajutat. Și sunt lucruri vechi, dar, cumva, meșteșugul vechi îl revitalizăm, îl readucem în actualitate. Țesem după tehnica veche, după modelele vechi. Avem o carte de covoare acasă și ne-am uitat la unele modele. Dar unele dintre desene sunt inventate de noi. Pătrățelele acestea colorate sunt făcute de noi, nu le-am luat de nicăieri. Așa ne-am gândit noi”, spune ea.




Covoarele vechi se deosebesc de cele contemporane și prin felul în care erau obținute culorile și reprezentate motivele florale.


„Uitați-vă cum se țesea înainte. Se făceau trandafiri, dar nu sunt ca în ziua de astăzi. Și culorile erau mai naturale, nu erau chimice. De aceea, acum ele sunt mai șterse. Avem multe ustensile: piepteni de pieptănat lâna, piepteni de pieptănat cânepa, fuse, suveici. Când eram copii, bunica mea ne punea să depănăm ața. Așa învățam și noi, de mici, cum se pregătea firul pentru țesut”, își amintește ea.






Pregătirea lânii și țeserea covorului presupuneau însă mult timp și muncă.


„Lâna, până să ajungă fir, are un drum lung. Lumea tot timpul spune că e scump, dar ei nu știu cât este de muncă până să ajungă aici. Apoi este foarte, foarte mult de lucru la stativ până să ajungă în lucru. Și de aceea tineretul nu prea vrea să facă asemenea lucrări, chiar și lucrări simple”, spune Virginia Moroz.


Una dintre dificultățile actuale este atragerea tinerilor către acest meșteșug.


„Copiii vin la galerie, sunt curioși și pun întrebări, însă puțini ajung să practice efectiv tehnicile tradiționale”, afirmă Virginia Moroz.


În Galeria Muzeistică „Zestrea Satului”, covoarele țesute de generațiile trecute se află alături de lucrări noi, iar modelele și tehnicile vechi continuă să fie folosite și reinterpretate de localnici.